Pentru o corectă informare a contribuabililor, Ministerul Finantelor Publice vine cu lămuriri legate de comunicarea actelor administrative fiscale.

În prezent, Codul de procedură fiscală prevede două modalităti de comunicare directă a actelor administrative fiscale emise pe suport hârtie respectiv:
1. prin postă cu scrisoare recomandată si confirmare de primire,
2. prin remiterea actului dacă se asigură primirea sub semnătură a acestuia.
Această din urmă modalitate se poate realiza fie la sediul organului fiscal emitent (contribuabilul se prezintă pentru ridicarea actului), fie la domiciliul fiscal al contribuabilului destinatar.
Prin modificarea art. 47 din Codul de procedură fiscală se propune reglementarea regulilor pentru remiterea actului în acest din urmă caz, similară cu cea din Codul de procedură civilă(art. 163) referitoare la comunicarea citatiilor si a hotărârilor instantelor de judecată, însă adaptată specificului raportului juridic fiscal.
Astfel, functionarul din cadrul organului fiscal care se deplasează la domiciliul fiscal al contribuabilului în vederea înmânării actului, dacă va constata că respectivul contribuabil refuză să primească actul sau nu îl găseste la domiciliu, atunci va afisa pe usa acestuia o înstiintare.
Precizăm că nu se afisează actul administrativ fiscal (ex. decizia de impunere) sau actul de executare (ex. somatia), ci se afisează o înstiintare din care rezultă că respectivul contribuabil a refuzat primirea actului sau nu a fost găsit la domiciliu, precum si anumite informatii care să îi permită contribuabilului să identifice organul fiscal care a afisat înstiintarea.
În acest caz, contribuabilul are la dispozitie 15 zile în care poate să se prezinte la sediul organului fiscal pentru a i se comunica actul. Dacă în cele 15 zile nu se prezintă, atunci actul se consideră comunicat si organul fiscal este îndreptătit să pună în executare decizia de impunere sau alt act administrativ fiscal.
Totodată precizăm faptul că această măsură a fost solicitată de reprezentantii autoritătilor administratiei publice locale ca o alternativă la comunicarea prin postă, în vederea reducerii costurilor pe care le presupune această modalitate de comunicare, în special pentru organele fiscale locale care dispun de un buget mic pentru administrarea impozitelor si totodată un volum semnificativ de acte administrative ce trebuie comunicate.